Nu sunt multe lucruri pe care le regret în lumea asta. Regret doar atunci când îi rănesc pe oamenii la care ţin cel mai mult. Sunt uneori lipsit de empatie, egocentrist şi plin de frustrări, iar atunci când asta se întâmplă ajung să-i supăr tocmai pe acei oameni din viaţa mea care mă iubesc, care sunt preocupaţi de mine. Sunt acei oameni pe care nu mi-aş dori vreodată să-i rănesc şi totuşi o fac, am făcut-o în trecut, în prezent şi probabil că o voi mai face şi în viitor.
Uneori fac asta fără să îmi dau seama şi realizez abia mai târziu că am rănit pe cineva la care ţin foarte mult. De cele mai multe ori totul pleacă de la frustarea acumulată de-a lungul timpului, şi atunci ajungi să spui lucruri pe care nu le crezi cu adevărat. Mai târziu realizezi că ai greşit şi îţi ceri iertare, dar poate că uneori asta nu e suficient, poate că ai reuşit să strici totul doar printr-o conversaţie, poate că persoana respectivă nu te mai poate privi la fel niciodată. Poate că ai pierdut-o pentru totdeauna şi poate că meriţi asta, o meriţi pentru că nu ştii cum să-i tratezi pe cei pe care îi iubeşti.
Astăzi am descoperit un scurt metraj genial de emoţionant - Signs. E despre dragoste, despre comunicare, despre importanţa şansei în viaţa noastră...
Aştepţi autobuzul în staţie. Aştepţi inchierea orelor de muncă. Aştepţi veşti bune. Aştepţi. De fapt asta este viaţa: o mare aşteptare. Dacă eşti pesimist o să spui că din momentul în care te naşti aştepţi să mori, sau poate eşti doar realist.
Urăşti aşteptarea, vrei ca totul să se întâmple repede, vrei acţiune, vrei întâmplări, agitaţie. Nimeni nu vrea aşteptare, dar de fapt asta este viaţa: o aşteptare continuă. Totul depinde de tine şi de felul în care priveşti aşteptarea, poate să fie plictisitoare sau poţi profita la maxim de aşteptare pentru a te bucura cu adevărat atunci când aşteptarea se termină.
Numeri secundele până când o vei revedea, cu fiecare clipă care trece îţi lipseşte mai tare, aştepţi... şi aştepţi până în momentul revederii. Fără aşteptare nu ai avea parte de emoţia momentului în care aşteptarea se termină. Aşadar aştepţi...
Aştepţi să ţi se întâmple lucruri bune, dar nu e suficient să aştepţi, aşadar nu mai aştepta: acţionează!
Urăşti aşteptarea, vrei ca totul să se întâmple repede, vrei acţiune, vrei întâmplări, agitaţie. Nimeni nu vrea aşteptare, dar de fapt asta este viaţa: o aşteptare continuă. Totul depinde de tine şi de felul în care priveşti aşteptarea, poate să fie plictisitoare sau poţi profita la maxim de aşteptare pentru a te bucura cu adevărat atunci când aşteptarea se termină.
Numeri secundele până când o vei revedea, cu fiecare clipă care trece îţi lipseşte mai tare, aştepţi... şi aştepţi până în momentul revederii. Fără aşteptare nu ai avea parte de emoţia momentului în care aşteptarea se termină. Aşadar aştepţi...
Aştepţi să ţi se întâmple lucruri bune, dar nu e suficient să aştepţi, aşadar nu mai aştepta: acţionează!
Da, e adevărat! Revine luni de la ora 13 la Radio Guerrilla alături de Liviu Mihaiu.
Sunt foarte curios să aud noua emisiune, mai multe detalii afli aici - Andrei Gheorghe face 13/14 cu Liviu Mihaiu la Radio Guerrilla.
Sunt foarte curios să aud noua emisiune, mai multe detalii afli aici - Andrei Gheorghe face 13/14 cu Liviu Mihaiu la Radio Guerrilla.
"Te prinde în mreajele ei şi te ţine captiv. Te vrăjeşte cu vorbe dulci şi pătrunzătoare, suficient de puternice încât să te facă să crezi că ceea ce spune vine din inimă. Că ea te adoră, că ea te doreşte că ea s-ar juca doar cu tine pentru tot restul suflărilor ei.
Îţi omoară entziasmul şi te face să trăieşti pentru ea. O doreşti cu atâta disperare încât ai uita de toţi şi de toate.
Şi câteodată nici nu este nevoie de cuvinte. Un zâmbet, o clipire, o mână întinsă lasciv peste umerii tăi, o răsuflare agitată spre lobul urechii. Te înnebuneşte. Ai vrea să pari bărbat, să-i arăţi că eşti puternic, dar ea te-a citit: ţi-a descoperit principala slăbiciune şi acum se joacă. Iar tu eşti topit."
Andreea Paraschiv - "Femeia"
Îţi omoară entziasmul şi te face să trăieşti pentru ea. O doreşti cu atâta disperare încât ai uita de toţi şi de toate.
Şi câteodată nici nu este nevoie de cuvinte. Un zâmbet, o clipire, o mână întinsă lasciv peste umerii tăi, o răsuflare agitată spre lobul urechii. Te înnebuneşte. Ai vrea să pari bărbat, să-i arăţi că eşti puternic, dar ea te-a citit: ţi-a descoperit principala slăbiciune şi acum se joacă. Iar tu eşti topit."
Andreea Paraschiv - "Femeia"
Zilele trecute Oana a venit cu o idee: "ce ar fi să facem nişte filmuleţe pe care să le punem pe blog?", ideea mi s-a părut foarte bună, aşadar îţi ofer un prim clip de probă:
În curând o să revenim cu un serial, e de fapt vorba despre un documentar al cărui subiect îl voi dezvălui în curând.
În curând o să revenim cu un serial, e de fapt vorba despre un documentar al cărui subiect îl voi dezvălui în curând.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
